Sie suchten nach: mulţămesc (Rumänisch - Norwegisch)

mulţămesc lui dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
jeg takker gud: jeg taler mere med tunge enn i alle;

mulţămesc totdeauna dumnezeului meu, oride cîte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,
jeg takker alltid min gud når jeg kommer dig i hu i mine bønner,

mulţămesc lui dumnezeu că n'am botezat pe niciunul din voi, afară de crisp şi gaiu,
jeg takker gud at jeg ikke har døpt nogen av eder uten krispus og gajus,

dacă mănînc, aducînd mulţămiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru, pentru care mulţămesc?
dersom jeg nyter det med takk, hvorfor skal jeg da spottes for det som jeg takker for?

mai întîi mulţămesc dumnezeului meu, prin isus hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
først takker jeg min gud ved jesus kristus for eder alle, fordi eders tro er navnkundig i hele verden.

mulţămesc dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui dumnezeu, care v'a fost dat în isus hristos.
jeg takker alltid min gud for eder, for den guds nåde som er eder gitt i kristus jesus,

mulţămesc lui dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi strămoşi, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte.
jeg takker gud, som jeg fra mine forfedre av tjener med en ren samvittighet, likesom jeg uavlatelig kommer dig i hu i mine bønner natt og dag,

au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: ,,tată, Îţi mulţămesc că m'ai ascultat.
de tok da stenen bort. men jesus løftet sine øine mot himmelen og sa: fader! jeg takker dig fordi du har hørt mig.

cari şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. le mulţămesc nu numai eu, dar şi toate bisericile ieşite dintre neamuri. -
de som har våget sitt eget liv for mitt, og som ikke alene jeg takker, men også alle menigheter av hedningene,

carnea jertfei de laudă şi de mulţămire să fie mîncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea pînă dimineaţa.
kjøttet av et takkoffer som bæres frem til lovprisning, skal etes på den dag det ofres; intet av det skal bli liggende til om morgenen.