Sie suchten nach: konstantinu (Serbisch - Rumänisch)

ja sam u konstantinu.
sunt în constantine.

bajke o džonu konstantinu.
poveşti măreţe despre john constantine.

dŽonu konstantinu nikada nije Žao.
john constantine nu-i cu părerile de rău.

trebali bi svakako poslati glasnika konstantinu.
vom trimite un mesager la constantin, în orice caz.

možete da tražite šta hoćete, nikada neću pomoći džonu konstantinu.
mă poţi ruga cât vrei - n-am să-l ajut pe john constantine.

Šta se desilo džonu konstantinu koji je imao muda da kaže anđelu da ide dođavola?
ce s-a-ntâmplat john constantine-ului cu cojones-urile de a-i spune unui înger să se ducă dracului?

konstantinu je zabranjeno da putuje sa grčkim pasosem dok ne skloni titulu �kralj� ispred svog imena i umesto toga uzme porodično prezime.
constantin nu are dreptul sa calatoreasca peste granita cu pasaportul grecesc pana cand nu isi va inlatura titlul de "rege" de langa numele sau si nu va adopta un nume de familie.

tužioci kažu da je penesku više puta platio georgeu konstantinu, šefu centralne komisije sudija (cca), da imenuje sudije koje bi nameštale rezultate.
procurorii declară că penescu l-a mituit în mod repetat pe gheorghe constantin, şeful comisiei centrale a arbitrilor (cca), pentru a numi arbitri care să aranjeze rezultatele.

ne, taj križ je pripadao caru konstantinu, koji ga je držao u svojoj ruci... u noći kad se preobratio na kršćanstvo, a zatim je otišao u raj, a anđeli su svirali u svoje trube.
nu...aceasta cruce a aparţinut împăratului constantin. pe care o ţinea în mâini, în noaptea în care a devenit slujitor al lui christos. care a urcat în ceruri să asculte trompetele îngerilor.

ta ulica, jedna od glavnih u bukureštu, zvala se krajem 17. veka podul mogosoaiei i tada je povezivala stari dvor u gradu sa palatom na obali jezera, udaljenom oko 18 kilometara, a koja je pripadala konstantinu brankoveanu, knezu vlaške (1688-1714).
una din principalele străzi ale bucureştiului, cunoscută sub numele de podul mogoşoaiei la sfârşitul celui de-al xvii-lea secol, când lega curtea veche a oraşului de palatul de pe malul lacului, localizat la 18 km depărtare, a lui constantin brâncoveanu, principe al valahiei (1688-1714).