검색어: vanitas (라틴어 - 루마니아어)

vanitatum vanitas
eitelkeit der eitelkeiten

vanitas vanitatum dixit ecclesiastes omnia vanita
o, deşertăciune a deşertăciunilor, zice eclesiastul; totul este deşertăciune.

vanitas vanitatum dixit ecclesiastes vanitas vanitatum omnia vanita
o, deşertăciune a deşertăciunilor, zice eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! totul este deşertăciune.

vidi quae fiunt cuncta sub sole et ecce universa vanitas et adflictio spiritu
am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

melius est videre quod cupias quam desiderare quod nescias sed et hoc vanitas est et praesumptio spiritu
mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt.

cuncti dies eius doloribus et aerumnis pleni sunt nec per noctem mente requiescit et haec non vanitas es
toate zilele lui sînt pline de durere, şi truda lui nu este de cît necaz: nici măcar noaptea n'are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

ecce mensurabiles posuisti dies meos et substantia mea tamquam nihilum ante te verumtamen universa vanitas omnis homo vivens diapsalm
sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.

nam cum alius laboret in sapientia et doctrina et sollicitudine homini otioso quaesita dimittit et hoc ergo vanitas et magnum malu
căci este cîte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbîndă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s'a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.

vidi impios sepultos qui etiam cum adviverent in loco sancto erant et laudabantur in civitate quasi iustorum operum sed et hoc vanitas es
atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!

est et alia vanitas quae fit super terram sunt iusti quibus multa proveniunt quasi opera egerint impiorum et sunt impii qui ita securi sunt quasi iustorum facta habeant sed et hoc vanissimum iudic
este o deşertăciune care se petrece pe pămînt: şi anume sînt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi cari fac fapte rele, şi sînt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, cari fac fapte bune. eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.