You searched for: stafilococi (Rumänska - Engelska)

stafilococi coagulazo-negativ
coagulase negative staphylococci

stafilococi rezistenţi la meticilină +#
methicillin-resistant staphylococci +#

stafilococi rezultat din cmi la meticilină
staphylococci inferred from the methicillin breakpoint

fără legătură cu specia stafilococi enterobacteriaceae acinetobacter spp.
enterobacteriaceae acinetobacter spp.

stafilococi sensibili la meticilină (inclusiv staphylococcus aureus)* streptococcus agalactiae
methicillin-susceptible-staphylococci (including staphylococcus aureus)* streptococcus agalactiae*

stafilococi rezistenţi la meticilină + # microrganisme cu rezistenţă naturală aerobe gram- pozitive:
gram-positive aerobes:

În aceste cazuri, este mai probabilă infecția cu stafilococi, pseudomonas, și alte bacterii gram-negative.
in these cases, the persons are more likely to be infected with staphylococci, pseudomonas, and other gram-negative bacteria.

neo-baccns: bac confirmată prin teste de laborator cauzată de stafilococi coagulazo-negativi (cns)
neo-cnsb: laboratory-confirmed bsi with coagulase-negative staphylococci (cns)

contaminanți ai tegumentului = stafilococi coagulazo-negativi, micrococcus spp., propionibacterium acnes, bacillus spp., corynebacterium spp.
skin contaminants = coagulase-negative staphylococci, micrococcus spp., propionibacterium acnes, bacillus spp., corynebacterium spp.

rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 - 50% pentru toate speciile de stafilococi, şi este în general mai mare în infecţii nozocomiale izolate.
the rate of resistance to methicillin is around 20 to 50% among all staphylococcal species and is usually higher in nosocomial isolates.

mutaţiile cel mai frecvent observate la stafilococi şi enterococi, care determină rezistenţa la oxazolidinone, se găsesc în una sau mai multe copii ale genelor arnr 23s (g2576u şi t2500a).
the most commonly observed mutations in staphylococci and enterococci that result in oxazolidinone resistance are in one or more copies of the 23s rrna genes (g2576u and t2500a).

ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alţi agenţi antimicrobieni, precum rifampicina, în cazul infecţiilor provocate de stafilococi, şi beta- lactami sau aminoglicozide, în cazul infecţiilor provocate de pseudomonas aeruginosa.
ciprofloxacin should be used in combination with other antimicrobial agents, such as rifampicin in infections due to staphylococci, and beta-lactams or aminoglycosides in infections due to pseudomonas aeruginosa.

pentru a stimula imunitatea activă împotriva staphylococcus aureus, coliformilor şi a stafilococilor coagulazo-negativi.
to stimulate active immunity against staphylococcus aureus, coliforms and coagulase-negative staphylococci.