Vous avez cherché: vorabit (Latin - Roumain)

quis ita vorabit et deliciis affluet ut eg
cine, în adevăr, poate să mănînce şi să se bucure fără el?

concipietis ardorem parietis stipulam spiritus vester ut ignis vorabit vo
aţi zămislit fîn, şi naşteţi paie de mirişte; suflarea vostră de mînie împotriva ierusalimului este un foc, care pe voi înşivă vă va arde de tot.

propter hoc maledictio vorabit terram et peccabunt habitatores eius ideoque insanient cultores eius et relinquentur homines pauc
de aceea mănîncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sînt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămîne decît un mic număr din ei.

succensa est enim quasi ignis impietas veprem et spinam vorabit et succendetur in densitate saltus et convolvetur superbia fum
căci răutatea arde ca un foc, care mănîncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stîlpi de fum.

et cadet assur in gladio non viri et gladius non hominis vorabit eum et fugiet non a facie gladii et iuvenes eius vectigales erun
Şi asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om: îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om; va fugi de sabie, şi tinerii lui războinici vor fi robiţi.

haec dicit dominus deus exercituum quia locuti estis verbum istud ecce ego do verba mea in ore tuo in ignem et populum istum ligna et vorabit eo
,,deaceea aşa vorbeşte domnul, dumnezeul oştirilor: ,pentrucă aţi zis lucrul acesta, iată, cuvîntul meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta lemne, ca să -i ardă focul acesta.

et declinabit ad dexteram et esuriet et comedet ad sinistram et non saturabitur unusquisque carnem brachii sui vorabit manasses ephraim et ephraim manassen simul ipsi contra iuda
fiecare jăfuieşte în dreapta, şi rămîne flămînd, mănîncă în stînga, şi nu se satură. la urmă îşi mănîncă fiecare carnea braţului său:

vir cui dedit deus divitias et substantiam et honorem et nihil deest animae eius ex omnibus quae desiderat nec tribuit ei potestatem deus ut comedat ex eo sed homo extraneus vorabit illud hoc vanitas et magna miseria es
este, de pildă, un om căruia i -a dat dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu -i lipseşte nimic din ce -i doreşte sufletul; dar dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.