Je was op zoek naar: clamabo (Latijn - Roemeens)

clamabo ad deum altissimum deum qui benefecit mih
oridecîteori mă tem, eu mă încred în tine.

ad te domine clamabo et ad deum meum deprecabo
glasul domnului face pe cerboaice să nască; el despoaie pădurile; în locaşul lui totul strigă: ,,slavă!``

miserere mei domine quoniam ad te clamabo tota di
i-ai acoperit toate păcatele; -(oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea, şi te-ai întors din iuţimea mîniei tale.

ecce clamabo vim patiens et nemo audiet vociferabor et non est qui iudice
iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

deus meus clamabo per diem et non exaudies et nocte et non ad insipientiam mih
căci i-ai ieşit înainte cu binecuvîntări de fericire, şi i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.

ideo super moab heiulabo et ad moab universam clamabo ad viros muri fictilis lamentante
,,de aceea gem pentru moab, şi mă jălesc pentru tot moabul; oamenii suspină pentru cei din chir-heres.

vox dicentis clama et dixi quid clamabo omnis caro faenum et omnis gloria eius quasi flos agr
un glas zice: ,strigă!` -Şi eu am răspuns: ,ce să strig?` -,orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe cîmp.

ad te domine clamabo quia ignis comedit speciosa deserti et flamma succendit omnia ligna regioni
către tine, doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, şi para focului a pîrlit toţi copacii de pe cîmp!

huic david ad te domine clamabo deus meus ne sileas a me nequando taceas a me et adsimilabor descendentibus in lacu
(un psalm al lui david.) domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

in tribulatione mea invocabo dominum et ad deum meum clamabo et exaudiet de templo suo vocem meam et clamor meus veniet ad aures eiu
În strîmtoarea mea, am chemat pe domnul, am chemat pe dumnezeul meu; din locaşul lui, el mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile lui.