Você procurou por: svemoguæeg (Sérvio - Romeno)

ali je duh u ljudima, i duh svemoguæeg urazumljuje ih.
dar, de fapt, în om, duhul, suflarea celui atotputernic, dă priceperea.

uèim vas ruci božjoj, i kako je u svemoguæeg ne tajim.
vă voi învăţa căile lui dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile celui atotputernic.

vide li svojim oèima pogibao svoju, i piju li gnev svemoguæeg?
el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia celui atotputernic.

možeš li ti tajne božije dokuèiti, ili dokuèiti savršenstvo svemoguæeg?
poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a celui atot puternic?

ridajte, jer je blizu dan gospodnji; doæi æe kao pustoš od svemoguæeg.
gemeţi! căci ziua domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a celui atotputernic!

jaoh dana! jer je blizu dan gospodnji, i doæi æe kao pogibao od svemoguæeg.
,,vai! ce zi!`` da, ziua domnului este aproape, vine ca o pustiire dela cel atotputernic.

i lupa krila u heruvima èujaše se do spoljašnjeg trema kao glas boga svemoguæeg kad govori.
vîjiitul aripilor heruvimilor s'a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul dumnezeului celui atotputernic, cînd vorbeşte,

jer kakav je deo od boga odozgo? i kakvo nasledstvo od svemoguæeg s visine?
dar ce soartă mi -a păstrat dumnezeu de sus? ce moştenire mi -a trimes cel atotputernic din ceruri?

kaže onaj koji èuje reèi božje, koji vidi utvaru svemoguæeg, koji kad padne otvorene su mu oèi:
celce aude cuvintele lui dumnezeu, celce vede vedenia celui atotputernic, celce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sînt deschişi:

zato, ljudi razumni, poslušajte me; daleko je od boga zloæa i nepravda od svemoguæeg.
ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! departe de dumnezeu nedreptatea, departe de cel atotputernic fărădelegea!

kaže koji èuje reèi božje, i zna znanje o višnjem, i koji vidi utvaru svemoguæeg i kad padne otvorene su mu oèi.
aşa zice cel ce aude cuvintele lui dumnezeu, cel ce cunoaşte planurile celui prea Înalt, cel ce vede vedenia celui atotputernic, cel ce cade cu faţa la pămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi:

i èuh huku krila njihovih kad idjahu kao da beše huka velike vode, kao glas svemoguæeg i kao graja u logoru; i kad stajahu, spuštahu krila.
cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul celui atotputernic. cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau, îşi lăsau aripile în jos.

od silnog boga oca tvog, koji æe ti pomagati, i od svemoguæeg, koji æe te blagosloviti blagoslovima ozgo s neba, blagoslovima ozdo iz bezdana, blagoslovima od dojaka i od materice.
aceasta este lucrarea dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea celui atotputernic, care te va binecuvînta cu binecuvîntările cerurilor de sus, cu binecuvîntările apelor de jos, cu binecuvîntările ţîţelor şi ale pîntecelui mamei.