You searched for: umblu (Rumänska - Danska)

eu nu umblu după slava care vine dela oameni.
jeg tager ikke Ære af mennesker;

eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
jeg vandrer på retfærds vej. midt hen ad rettens stier

Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
du har rede på, hvor jeg går eller ligger, og alle mine veje kender du grant.

căci bunătatea ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul tău.
thi din miskundhed står mig for Øje, jeg vandrer i din sandhed.

eu umblu în neprihănire; izbăveşte-mă, şi ai milă de mine!
jeg har jo vandret i uskyld, forløs mig og vær mig nådig!

sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
mine sår både stinker og rådner, for min dårskabs skyld går jeg bøjet;

nu că umblu după daruri. dimpotrivă, umblu după cîştigul care prisoseşte în folosul vostru.
ikke at jeg attrår gaven, men jeg attrår den frugt, som bliver rigelig til eders fordel.

umblu înegrit, dar nu de soare. mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
trøstesløs går jeg i sorg, i forsamlingen rejser jeg mig og råber;

deaceea plîng, mă bocesc, umblu desculţ şi gol, strig ca şacalul, şi gem ca struţul.
derfor vil jeg klage og jamre, gå nøgen med bare fødder, istemme klage som sjakaler, jamrende skrig som strudse:

dar trebuie să umblu astăzi, mîne şi poimîne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din ierusalim.
dog bør jeg vandre i dag og i morgen og den dag derefter; thi det sømmer sig ikke, at en profet dræbes uden for jerusalem.

cînd umblu în mijlocul strîmtorării, tu mă înviorezi, Îţi întinzi mîna spre mînia vrăjmaşilor mei, şi dreapta ta mă mîntuieşte.
går jeg i trængsel, du værger mig livet, mod fjendernes vrede udrækker du hånden, din højre bringer mig frelse.

cînd îmi este mîhnit duhul în mine, tu îmi cunoşti cărarea. pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
udøser min klage for ham, udtaler min nød for ham.

tu eşti dumnezeul, care mă ocroteşte: pentruce mă lepezi? pentruce trebuie să umblu plin de întristare, supt apăsarea vrăjmaşului?
thi du er min tilflugts gud, hvi har du forstødt mig? hvorfor skal jeg vandre sorgfuld, træn:t af fjender?

căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui dumnezeu, în lumina celor vii.
jeg har løfter til dig at indfri, o gud, med takofre vil jeg betale dig.

(un psalm al lui david.) fă-midreptate, doamne, căci umblu în nevinovăţie, şi mă încred în domnul, fără şovăire.
skaf mig ret o herre, thi jeg vandrer i uskyld, stoler på herren uden at vakle.

Şi el mi -a răspuns: ,,domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul său cu tine, şi-ţi va da izbîndă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
svarede han: herren, for hvis Åsyn jeg har vandret, vil sende sin engel med dig og lade din rejse lykkes, så du kan tage min søn en hustru af min slægt og min faders hus;