Şunu aradınız:: canis (Latince - Romence)

canis
câine

canis belli
dog of war

hepatitis contagiosa canis
hepatita infecțioasă a câinilor

sicut canis qui revertitur ad vomitum suum sic inprudens qui iterat stultitiam sua
cum se întoarce cînele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. -

contigit enim eis illud veri proverbii canis reversus ad suum vomitum et sus lota in volutabro lut
cu ei s'a întîmplat ce spune zicala adevărată: ,,cînele s'a întors la ce vărsase``, şi ,,scroafa spălată s'a întors să se tăvălească iarăş în mocirlă.``

nemo est qui semper vivat et qui huius rei habeat fiduciam melior est canis vivens leone mortu
căci cine este scutit? oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un cîne viu face mai mult decît un leu mort.

dixit autem abisai filius sarviae regi quare maledicit canis hic moriturus domino meo regi vadam et amputabo caput eiu
atunci abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: ,,pentruce bleastămă acest cîne mort pe domnul meu împăratul? lasă-mă, te rog, să mă duc să -i tai capul.``

dixitque azahel quid enim sum servus tuus canis ut faciam rem istam magnam et ait heliseus ostendit mihi dominus te regem syriae for
hazael a zis: ,,dar ce este robul tău, cînele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?`` Şi elisei a zis: ,,domnul mi -a descoperit că vei fi împărat al siriei.

apud omnes autem filios israhel non muttiet canis ab homine usque ad pecus ut sciatis quanto miraculo dividat dominus aegyptios et israhe
dar dintre toţi copiii lui israel, dela oameni pînă la dobitoace, nici măcar un cîne nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face domnul între egipteni şi israel.

quare ingressus es ad concubinam patris mei qui iratus nimis propter verba hisboseth ait numquid caput canis ego sum adversum iuda hodie qui fecerim misericordiam super domum saul patris tui et super fratres et proximos eius et non tradidi te in manu david et tu requisisti in me quod argueres pro muliere hodi
abner s'a mîniat foarte rău de cuvintele lui iş-boşet, şi a răspuns: ,,oare cap de cîne sînt eu, şi ţin cu iuda? eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mînile lui david, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?

in aditu autem ipso stabat ostiarius prasinatus, cerasino succinctus cingulo, atque in lance argentea pisum purgabat. (28,9) super limen autem cavea pendebat aurea, in qua pica varia intrantes salutabat. ceterum ego dum omnia stupeo, paene resupinatus crura mea fregi. ad sinistram enim intrantibus non longe ab ostiarii cella canis ingens, catena vinctus, in pariete erat pictus superque quadrata littera scriptum 'cave canem'. (29,2) et collegae quidem mei riserunt
i a l'entrada mateix hi havia el porter de verd, cenyit amb una faixa de cirera, i netejant el pèsol en una safata de plata. (28,9) i al llindar de la gàbia penjava un or, en el qual una garsa tacada els saludava quan entraven. però tot i que em sorprèn tot, gairebé em trenc les cames cap enrere. a l'esquerra en entrar, no gaire lluny de l'habitació del porter, hi havia un gos enorme, lligat amb una cadena, pintat a la paret, i al damunt hi havia escrit la lletra quadrada 'vela amb el gos'. (29,2) i els meus companys van riure